Fără zahăr, de la zero: cum a construit Alexandra Pocol Simply Keto

Când Alexandra Pocol și-a deschis cafeneaua din Berlin, primii oameni care au intrat și care urmau o dietă ketogenică erau singurii pe care îi întâlnise vreodată în viața reală care făceau asta. „Eram niște extratereștri absoluți”, spune ea. „În rest, toată lumea credea că sunt nebună.” Pe atunci nu exista aproape nimic asemănător în Germania. Un deceniu mai târziu, acea cafenea a devenit Simply Keto: o afacere online finanțată din resurse proprii, cu aproximativ treizeci de oameni, cam șaptezeci de produse proprii și o comunitate care traversează țara ca să cumpere prăjitură fără zahăr.

Este genul de poveste pe care Vivid o spune cu plăcere. O antreprenoare care nu se putea opri din construit, care a învățat să lase din mână ca să crească și care, în momentul cel mai precar dintre toate, a descoperit că instrumentul financiar ales aproape întâmplător era cel care rămăsese în picioare.

Convertita

Alexandra Pocol nu și-a propus să vândă keto. Era, după cum spune chiar ea, opusul unei adepte. „Pe atunci eram vegană, cu o dietă bogată în carbohidrați, și credeam că grăsimea e în general rea și că carbohidrații sunt incredibil de importanți”, spune ea. Schimbarea a venit prin partenerul ei de atunci, un antreprenor fără timp să se gândească la mâncare, care a venit într-o zi acasă și a anunțat că renunță complet la carbohidrați, apoi a început să mănânce aceleași cinci lucruri în fiecare zi. Îngrijorată că își face rău, a început să se documenteze și să-i pregătească o fișă informativă săptămânală pe care s-o citească în weekend: ce este keto, de ce e bun, ce ar putea merge prost.

După trei săptămâni de documentare proprie, ceva s-a schimbat. „Suna ca soluția la toate problemele mele”, spune ea: scăderile de energie de după-amiază, sistemul imunitar slab, alergiile pe care le considerase pur și simplu normale la cineva „super sănătos”. După trei luni de fișe informative, a încercat și ea. Rezultatele au fost rapide și personale. Alergiile au dispărut, somnul de după-amiază nu mai era necesar, iar somnul și digestia i s-au îmbunătățit. Când și tatăl ei și-a schimbat alimentația, a slăbit kilogramele pe care nu reușise niciodată să le dea jos și, spune ea, nu a mai avut nevoie de spray-ul pentru astm sau de medicamentele pentru diabet.

Acela a fost momentul în care vegana a devenit fondatoare. „M-am gândit: ok, wow, keto este răspunsul”, spune ea. „Și apoi am fondat, foarte spontan și foarte impulsiv, cu o cafenea, pentru că voiam să fac ceva.”

Să vinzi imposibilul

Ce voia nu era o clinică și nici o prelegere. Se gândise să devină consultant nutrițional și renunțase. „Voiam să le arăt oamenilor că poți mânca prăjitură și lucruri de felul ăsta, doar fără zahăr”, spune ea. „Că poți avea o alimentație sănătoasă fără să renunți la tot, pentru că asta nu e sustenabil. Pentru nimeni. Nimeni nu vrea să renunțe la tot toată viața.”

Cafeneaua, spune ea, a fost primul magazin complet keto din lume. Oamenii veneau în pelerinaj direct de la aeroport; unii închiriau camere pe strada din apropiere doar ca să ia micul-dejun acolo. Apoi clienții au început să ceară mai mult: mixuri de copt, produse de patiserie pe care să le poată mânca acasă, pentru că nu puteau veni din Hamburg în fiecare săptămână. Așa că Simply Keto a devenit și magazin, nu doar cafenea, iar Pocol a devenit o linie de producție cu un singur om. „Suntem finanțați din resurse proprii, nu avem capital extern”, spune ea. „Ziua coceam pentru cafenea, stăteam toată ziua în cafenea, iar noaptea coceam pentru magazinul online.” În primele ore ale dimineții, înainte de deschidere, echipa formată din Robert, ea și doi angajați cu jumătate de normă împacheta coletele.

Ambiția a fost, chiar și atunci, mai mare decât o brutărie. Astăzi, firma are aproximativ șaptezeci de produse proprii, alături de produse ale altor branduri. „La noi găsești aproape orice”, spune ea. „Acesta a fost obiectivul de la început: să fim un fel de marketplace pentru keto.”

Să înveți să lași din mână

Cea mai grea lecție a creșterii, spune Pocol, a fost că nu mai putea face totul singură. Își amintește cum mergea noaptea în producție după propria muncă, încercând să ajute, și vedea a doua zi că nu schimbase absolut nimic, „o picătură în ocean”. Acum, responsabilă pentru aproximativ treizeci de oameni, a trecut de la copt, expediere, conținut și dezvoltarea rețetelor la conducerea firmei și coordonarea marketingului, în timp ce restul se întâmplă, tot mai mult, fără ea.

„Fără să lași din mână, să delegi, să predai, nu poți crește, pentru că pur și simplu nu pot face tot ce e nevoie”, spune ea. Nuanța pe care insistă este momentul. La început, înainte să poți deosebi un angajat puternic de unul slab, ții frâiele strâns; dacă predai prea devreme, cuiva de care nu ești sigur, calitatea poate avea de suferit. Dar odată ce găsești oameni cu adevărat excelenți, iar diferența, spune ea, se vede repede, imperativul se inversează. „Atunci e foarte important să le dai repede multă responsabilitate și să nu-i microgestionezi. Angajații buni vor să-și asume responsabilitate. Vor să-și facă treaba.”

Cel mai apropiat exemplu este Luisa, acum operations manager al firmei și, spune Pocol, cea mai bună prietenă a ei, o prietenie născută din lucrul împreună, nu invers. Luisa a apărut prima dată ca voluntară neplătită la un târg, când Simply Keto nu avea bani de personal, și a muncit, își amintește Pocol, ca un angajat de top din prima zi. Lui Pocol i-a luat un an să-și facă curaj s-o roage să i se alăture. „Luisa e briceagul meu elvețian. Face de toate”, spune ea. „O pot pune oriunde. Fără Luisa, sincer, aș vrea să închid tot.” În jurul ei se află o echipă mai largă, din care face parte și Lea, care dezvoltă rețetele fără zahăr, ketogenice și fără gluten ale brandului și conținutul care le prezintă.

Luisa e briceagul meu elvețian. Face de toate. Fără Luisa, sincer, aș vrea să închid tot.

Alexandra Pocol, fondatoare, Simply Keto

Testul de stres

Să construiești o afacere cu cineva pe care îl iubești, recunoaște deschis Pocol, este un test de stres pe care nu orice relație îl trece. Și-a pierdut prietenii din cauza asta. N-ar mai fonda, spune ea, o firmă cu un partener. „Nu ai niciodată pauză unul de celălalt; lucrați împreună tot timpul și apoi mergeți și acasă împreună.” Și totuși se bucură că a făcut-o. Fostul ei partener de afaceri, Robert, a plecat între timp din firmă ca să facă altceva cu viața lui, iar cei doi au rămas prieteni; el încă o ajută să meargă mai departe. „Ne-am despărțit în cei mai buni termeni”, spune ea.

Cel mai greu moment a venit când Robert i-a spus că vrea să plece. „A fost momentul în care chiar am crezut că o să renunț la tot, pentru că n-am vrut niciodată să fac asta fără el”, spune ea. „Am plâns în fiecare seară, săptămâni la rând.” Ce a ținut-o a fost echipa. Luisa i-a spus că nu e singură; cei treizeci de oameni din jurul ei, a descoperit, nu aveau nimic din teama ei. „Aveau încredere totală în mine”, spune ea. „Îmi construisem aici o mică bulă, cu oameni pe care chiar îi plac. E de fapt un pic ca o familie. Și de aceea renunțarea pur și simplu nu este o opțiune.”

Sfatul ei pentru oricine e tentat să înceapă o firmă cu prietenii nu este nici avertisment, nici încurajare. Alege foarte atent, spune ea, și cântărește dinainte dacă persoana poate gestiona conflictele, pentru că vor apărea mereu conflicte. Relațiile care se rup sub presiunea lor, susține ea, probabil nu erau cele care meritau păstrate. „E practic un buton de derulare rapidă. Îți arată mai repede cine se potrivește cu adevărat și cine nu.” Despre conflictul în sine, metoda ei e simplă: te liniștești întâi, dormi o noapte pe el și apoi îl aduci în discuție constructiv. „Nu înghiți. Tot ce se înghite devine mai târziu o dramă mult mai mare.”

Lucrul despre care nu te avertizează nimeni

În primii trei ani, Pocol n-a avut deloc concediu și a lucrat șase-șapte zile pe săptămână. Cea mai mare surpriză a întregului drum, spune ea, a fost pur și simplu cât de multă muncă avea să fie, lucru despre care auzise și despre care, ca majoritatea fondatorilor la prima firmă, presupusese în tăcere că nu i se aplică. „Auzisem des că nu ar trebui să-ți faci o firmă doar ca să ai una”, spune ea, „ci doar dacă nu poți altfel, dacă trebuie neapărat. Acum aș semna asta sută la sută.”

Nu o romantizează și îi avertizează și pe alții să nu o facă. Diferența dintre un proiect de suflet și o afacere, spune ea, este că nu mai poți lucra la ea doar când ai chef. „E ca un copil. Are nevoie de grijă atunci când are nevoie, nu când ai tu chef.”

O afacere e ca un copil. Are nevoie de grijă atunci când are nevoie, nu când ai tu chef.

Alexandra Pocol, fondatoare, Simply Keto

A închis cafeneaua în perioada Corona, când magazinul online creștea atât de repede încât afacerea fizică devenise o divizare a atenției. A fost o decizie grea și, comercial, cea corectă. Creșterea a fost neîncetată: în primii șase ani, spune ea, firma s-a dublat în fiecare an, cu social media ca motor principal și, o vreme, cu un produs nou lansat aproximativ la fiecare două săptămâni. Acum ocupă un grup de clădiri din cărămidă de pe o insulă din Berlin, un loc pe care Pocol l-a văzut de pe bicicletă și nu l-a mai lăsat din ochi.

Contul care a rămas în picioare

Pocol nu este, după propria recunoaștere, genul de om căruia să-i placă „chestiile bancare”. Vivid a schimbat asta. „E atât de bine structurat încât îți înțelegi foarte repede tot cash-flow-ul”, spune ea. „Poți eticheta totul frumos și apoi vezi cu adevărat încotro curg banii, ce urmează, ce este încă neîncasat.” Pentru o afacere finanțată din resurse proprii, care a funcționat mereu cu un buget strâns, această claritate nu este cosmetică. Așa ține lichiditatea sub ochi, planifică din timp și găsește unde poate economisi.

Ce a cucerit-o a fost mai puțin o anumită funcție și mai mult experiența de folosire. Aplicația a transformat o corvoadă pe care o evitase mereu în ceva ce voia efectiv să deschidă, iar pentru o antreprenoare care conduce singură o afacere suplă, obiceiul acesta aduce un câștig cât se poate de simplu: știe mereu cum stau lucrurile.

E suficient de convinsă încât planurile ei de viitor includ Vivid. Dacă va deschide vreodată un alt magazin, iar o cafenea pop-up rămâne, recunoaște ea, un proiect de suflet, ar folosi fără ezitare sistemul de plăți Vivid. „Sunt super mulțumită de aplicație”, spune ea. „Nici nu-mi pot imagina să fie altfel decât la fel de bun.”

Pentru o femeie care credea odată că grăsimea e inamicul și a construit o firmă pornind de la propria răzgândire, aceasta poate fi cea mai potrivită recomandare dintre toate: un instrument pe care nu plănuia să se bazeze, ales din instinct, care s-a dovedit exact ce îi trebuia afacerii când toate celelalte se opriseră.